nu ca s-ar merita mai mult, dar de mult ma bate un gand. de fapt, e mult spus, dar il mai realizezi cand unul sau altul se trezeste sa ti-o spuna.
nu stiu cum se face, dar mai toate maximele indelung aclamate sunt despre viata. si ca, ba tre' sa faci nu stiu ce, ba nu trebuie, dar oricum ar fi, tu sa fii cat mai egoist si sa lupti doar pentru tine.
nimic mai adevarat.
bun, dar nu dau dreptate nici pe departe teoriei superficiale de mai sus.
caci, in genere, ce e cu egoismul asta?
paih, hai sa vedem asa usor.
eu, de la mine putere si dorinta, sa zicem ca vreau sa salvez lumea de la distrugere si altele de tipul asta, care si-ar avea usor locul intr-un never ending story; adica un fel de perpetuum mobile epic.
si ajungi sa te intrebi de ce faci toate alea; adica de ce vrei tu, simplu personaj, sa modifici plot-ul si sa salvezi nu stiu cati alti muritori din carte?
e o carte, deci ne-am invatat ca la final vei sti 100% ce s-a intamplat de fapt, de ce eroul principal a vrut aia si nu cealalta. si iesim din bezna.
si observam ca eroul se bucura atunci cand a salvat lumea. si e fericit. si in functie de poveste, ajunge sa moara fericit, sau sa sustina "never ending" si sa mai traiasca pentru inca o poveste.
deci are de castigat din modificarea intrigii.
atunci mai putem spune ca eroii sunt altruisti?
sau e o forma deghizata de egoism, dar pe care noi o vedem ... altfel. pentru ca vrem sau nu putem altfel.
superficialitatea, imposibilitatea de a merge mai departe de aparente, te impiedica sa intelegi povestea, sa vezi ca de fapt ala este un netrebnic, care vrea mai degraba multumirea de sine, sa creasca in ochii lui ca fiind mai puternic, mai nu stiu cum.
e o alta nuanta de egocentrism. diferenta de perceptie depinde de cat de multa superficialitate exista.
si acum, repede, fara sa clipiti, care credeti ca este mai superficial?
egoistul deghizat care vrea sa salveze lumea de la distrugere
egoistul auto-proclamat care ii spune astuia de mai sus ca nu vrea nimic pentru el
august 31, 2009
august 28, 2009
on the run 10:15 AM
din motive mai putin cunoscute sau intelese de cativa, mi-am propus sa fac un test - cate zile pot sta in bucuresti, fara sa imi vizitez apartamentul/fara sa dorm la mine acasa.
pana acum, sunt doar 4, dar viitorul promite multe in aceasta directie.
asa ca diverse conjuncturi m-au facut sa am intr-o seara geanta-mi de umar, cateva toale de schimb (de ambele feluri - care se imbraca de sus in jos si de cele imbracate de jos in sus), un deodorant, periuta de dinti si incarcator pentru telefon, pentru a ma bucura si de net mobil; acelasi telefon care ma ajuta sa stric momentele de liniste cautate de unii pentru a ii avertiza ca urmeaza sa le invadez apartamentele.
a, si a doua zi au venit si banii.
teoretic, aveam tot ce-mi trebuia - haine, un minimum necesar de ... unele, ipod, telefon si card pentru diverse ratii de placebo si/sau completarea celor de mai sus.
intre timp, am completat continutul purtat zilnic cu alte articole, dupa un scurt drum intr-un magazin mixt numit hypermarket.
si multumesc ING pentru ca au angajati draguti care mi-au inapoiat cardul retinut de ATM (da, recunosc, mixul de mai sus a fost un pic lipsit de un element cheie - cardul, fiind astfel privat de orice suma peste 2 lei).
revin cu alte update-uri la fel de neinteresante.
pana acum, sunt doar 4, dar viitorul promite multe in aceasta directie.
asa ca diverse conjuncturi m-au facut sa am intr-o seara geanta-mi de umar, cateva toale de schimb (de ambele feluri - care se imbraca de sus in jos si de cele imbracate de jos in sus), un deodorant, periuta de dinti si incarcator pentru telefon, pentru a ma bucura si de net mobil; acelasi telefon care ma ajuta sa stric momentele de liniste cautate de unii pentru a ii avertiza ca urmeaza sa le invadez apartamentele.
a, si a doua zi au venit si banii.
teoretic, aveam tot ce-mi trebuia - haine, un minimum necesar de ... unele, ipod, telefon si card pentru diverse ratii de placebo si/sau completarea celor de mai sus.
intre timp, am completat continutul purtat zilnic cu alte articole, dupa un scurt drum intr-un magazin mixt numit hypermarket.
si multumesc ING pentru ca au angajati draguti care mi-au inapoiat cardul retinut de ATM (da, recunosc, mixul de mai sus a fost un pic lipsit de un element cheie - cardul, fiind astfel privat de orice suma peste 2 lei).
revin cu alte update-uri la fel de neinteresante.
august 10, 2009
un putin mare 1:20 PM
stiu a trecut ceva vreme, dar am gasit lucruri mai misto de povestit decat aventurile personale in lumea creata de mine.
si ca sa incepem, nu stiu daca v-am spus, dar in urma cu un an semnam un plan de economii pe multi ani, care presupunea ca lunar sa dau o suma din buzunar; asta se aduna si la final, peste 5 ani, sa mai ai bani de o shaworma.
la o adica, 100-200 de lei iti zboara uneori pe nesimtite si daca iti pui un debit direct stii ca ai un salariu cu putin mai mic, ti-l planifici pe masura, dar stii ca dupa cativa ani, ai o suma bunicica in cont, pe care o poti folosi.
dar atat cu exemplul meu cu sume de care te poti lipsi ca sa-ti fie mai bine mai incolo.
sau sa sa salvezi viata cuiva; adica unuia ca noi, pe care il cunoastem mai mult sau mai putin. si este vorba despre sora unui fost coleg din vremurile de demult.
si vorbim despre Raluca, studenta la Facultatea de Medicina.
principala ei problema este ca la 12 ani a aflat ca are sternul infundat.
urmatoarea e ca de 3 ani are o tija metalica de 32 de cm care ii sustine sternul.
pe scurt, Raluca are nevoie de 5.500 de euro pentru a beneficia de o noua operatie pentru inlocuirea tijei.
suma nu este nicidecum una mare, 5.500 de euro inseamna ca 100 de persoane sa dea 55 de euro - vreo 200 de lei.
asa ca o luna cu apa plata in loc de pfanner si un prigat in loc de un mai tai, te poate duce la "scutirea" din consum a unei sume care sa salveze o viata. e ca si cum ai imparti acel mai tai cu persoana in cauza.
zic ca e un motiv bun ca pana si eu sa renunt la un dunhill. daca nu spre salvarea mea, macar pentru a altuia.
o poveste o puteti gasi si la Diana, care se ofera sa ne fie si persoana de contact.
Cont: RO46INGB0000999900180406 , ING Bank Galati
Titular: Firuta Lupoaie
si ca sa incepem, nu stiu daca v-am spus, dar in urma cu un an semnam un plan de economii pe multi ani, care presupunea ca lunar sa dau o suma din buzunar; asta se aduna si la final, peste 5 ani, sa mai ai bani de o shaworma.
la o adica, 100-200 de lei iti zboara uneori pe nesimtite si daca iti pui un debit direct stii ca ai un salariu cu putin mai mic, ti-l planifici pe masura, dar stii ca dupa cativa ani, ai o suma bunicica in cont, pe care o poti folosi.
dar atat cu exemplul meu cu sume de care te poti lipsi ca sa-ti fie mai bine mai incolo.
sau sa sa salvezi viata cuiva; adica unuia ca noi, pe care il cunoastem mai mult sau mai putin. si este vorba despre sora unui fost coleg din vremurile de demult.
si vorbim despre Raluca, studenta la Facultatea de Medicina.
principala ei problema este ca la 12 ani a aflat ca are sternul infundat.
urmatoarea e ca de 3 ani are o tija metalica de 32 de cm care ii sustine sternul.
pe scurt, Raluca are nevoie de 5.500 de euro pentru a beneficia de o noua operatie pentru inlocuirea tijei.
suma nu este nicidecum una mare, 5.500 de euro inseamna ca 100 de persoane sa dea 55 de euro - vreo 200 de lei.
asa ca o luna cu apa plata in loc de pfanner si un prigat in loc de un mai tai, te poate duce la "scutirea" din consum a unei sume care sa salveze o viata. e ca si cum ai imparti acel mai tai cu persoana in cauza.
zic ca e un motiv bun ca pana si eu sa renunt la un dunhill. daca nu spre salvarea mea, macar pentru a altuia.
o poveste o puteti gasi si la Diana, care se ofera sa ne fie si persoana de contact.
Cont: RO46INGB0000999900180406 , ING Bank Galati
Titular: Firuta Lupoaie
iunie 30, 2009
beirut et les soirees de poche 11:15 AM
dadeam paste dupa un ctrl+c in urma cu mai multe luni la un clip Beirut.
daca nu ii stiti, cu siguranta o sa se schimbe dupa ce veti fi urmarit materialul inserat mai jos.
pe langa vocea lui Zach Condon (inalta, plina, "de cap" dupa cum ar spune Moculescu), pur si simplu intreaga orchestratie te face sa uiti ca nu ai apucat sa mananci nimic de dimineata, ai facut dus cu apa rece, tocmai ca sa nu intarzi si mai mult la birou, nu mai cola si nu iti gasesti tigarile, asa ca fumezi ce prinzi - tigarile colegilor, care-s de doua ori mai tari decat ale tale; ati prins ideea, imi venea sa vars. asa ca revin in fata pc-ului si vad cum intregul set Beirut s-a incarcat 100%, tocmai bun de dat "play".
si daca stomacul de ustura, macar urechile sa-ti fie gadilate. asa ca si eu, ca si voi, o sa ma las din nou pe mana sunetelor franco-balcanice, cu usor iz victorian, ritmuri tiganesti si un pic de pop.
daca nu ii stiti, cu siguranta o sa se schimbe dupa ce veti fi urmarit materialul inserat mai jos.
pe langa vocea lui Zach Condon (inalta, plina, "de cap" dupa cum ar spune Moculescu), pur si simplu intreaga orchestratie te face sa uiti ca nu ai apucat sa mananci nimic de dimineata, ai facut dus cu apa rece, tocmai ca sa nu intarzi si mai mult la birou, nu mai cola si nu iti gasesti tigarile, asa ca fumezi ce prinzi - tigarile colegilor, care-s de doua ori mai tari decat ale tale; ati prins ideea, imi venea sa vars. asa ca revin in fata pc-ului si vad cum intregul set Beirut s-a incarcat 100%, tocmai bun de dat "play".
si daca stomacul de ustura, macar urechile sa-ti fie gadilate. asa ca si eu, ca si voi, o sa ma las din nou pe mana sunetelor franco-balcanice, cu usor iz victorian, ritmuri tiganesti si un pic de pop.
iunie 22, 2009
guma-i buna, dar tot cauciuc ramane 11:31 AM
e sase dimineata. asa imi arata ceasul si nici urma de somn. bun, zic, si ma indrept catre pachetul de Dunhill si dau peste folia de Orbit; mi-am adus aminte de ceva ce doream sa va spun si voua; ca sa stiti.
si acum, dupa cum sunt unii obisnuiti, scriu din memorii. adica voi povesti ceva ce am trait alaturi de Eul meu in urma cu mai multe zile. mai exact, eram la metrou si ma indreptam cu pasi repezi catre Gogol Bordelo, metrou in statie, eu veneam direct de pe scaunul de birou, dar ma oprisem pe drum pentru o tigara; compensam aromele cu un Orbit. revin, ajunge metroul, aroma Orbitului in cauza trecuse deja si zic sa-l arunc si odata cu el si pe ea, guma, si sa urc in vagon.
dar sa te vezi dilema. langa mine se afla un cos cu trei compartimente, cate unul pentru fiecare tip de gunoi pe care oamenii tind sa le arunce pe strada - alimentar, plastic si inca unul pe care nu il vom pomeni. oricum mai lipseau altele precum "uman", "cultural", "sonor", dar astea sunt mai putin palpabile, exceptie facand prima. pe asta il vedem des, dar nu vrem sa avem de-a face cu el si nici sa-l atingem.
cu Orbitul pregatit pentru expulzare ma confruntam cu o dilema - de ce sa arunc la gunoi menajer cand plasticul (si e ceva in Orbit) poate fi folosit pentru o camera de bicicleta sau, cine stie, pentru urmatoarea minge care va scoate din minti tribunele de pe Stefan cel Mare (zic asta pentru ca aflu asta de fiecare data cand se intampla via geamurile apartamentului meu).
asa ca voi arunca la "plastic". dar stai, zaharul e plastic?! si cum, eu am mancat mase plastice?! ah, nu. in fond, e guma arabica, extrasa din copaci. nu zau?!
la fel si margarina. asa ca pana cand o sa apara compartiment special pentru guma de mestecat, prezervative, margarina si altele de genul asta, eu voi arunca la gunoi menajer.
si acum, dupa cum sunt unii obisnuiti, scriu din memorii. adica voi povesti ceva ce am trait alaturi de Eul meu in urma cu mai multe zile. mai exact, eram la metrou si ma indreptam cu pasi repezi catre Gogol Bordelo, metrou in statie, eu veneam direct de pe scaunul de birou, dar ma oprisem pe drum pentru o tigara; compensam aromele cu un Orbit. revin, ajunge metroul, aroma Orbitului in cauza trecuse deja si zic sa-l arunc si odata cu el si pe ea, guma, si sa urc in vagon.
dar sa te vezi dilema. langa mine se afla un cos cu trei compartimente, cate unul pentru fiecare tip de gunoi pe care oamenii tind sa le arunce pe strada - alimentar, plastic si inca unul pe care nu il vom pomeni. oricum mai lipseau altele precum "uman", "cultural", "sonor", dar astea sunt mai putin palpabile, exceptie facand prima. pe asta il vedem des, dar nu vrem sa avem de-a face cu el si nici sa-l atingem.
cu Orbitul pregatit pentru expulzare ma confruntam cu o dilema - de ce sa arunc la gunoi menajer cand plasticul (si e ceva in Orbit) poate fi folosit pentru o camera de bicicleta sau, cine stie, pentru urmatoarea minge care va scoate din minti tribunele de pe Stefan cel Mare (zic asta pentru ca aflu asta de fiecare data cand se intampla via geamurile apartamentului meu).
asa ca voi arunca la "plastic". dar stai, zaharul e plastic?! si cum, eu am mancat mase plastice?! ah, nu. in fond, e guma arabica, extrasa din copaci. nu zau?!
la fel si margarina. asa ca pana cand o sa apara compartiment special pentru guma de mestecat, prezervative, margarina si altele de genul asta, eu voi arunca la gunoi menajer.
iunie 15, 2009
PRoblemele tarzii 11:14 PM
un alt post pe care ajung sa il scriu dupa nopti intregi de cosmaruri cu blogul de fata pangarit de panze si praful timpului...
eh, in cele multe zile trecute de la postul anterior, viata mi-a fost usor atinsa cu degetul de evenimente care vizau tumefiatii de lunga durata.
cum ar fi examenul picat la materia Relatii Publice.
si tocmai despre asta zic sa va povestesc.
anul acesta m-am bucurat de sprijinul facultatii si am intrat in loja VIP-urilor care nu catadicsesc sa vina la cursuri sau seminarii.
cu exceptia unuia - cel de Relatii Publice (PR, in limbaj de "capitalist corporate puppet"); dar si la asta, am trecut o singura data.
si tocmai aici s-a intamplat nenorocirea. pentru ca, patruns de pasiunea lecturii unor carti bine evaluate de industrie, mi-am permis sa ridic doua din degetele lasate de maica-mea la nastere si sa intrerup profesorul pentru a-l completa.
a doua oara am facut-o la fel, dar pentru a-l corecta.
la fel si a treia oara.
eh, pana la examen a trecut mai bine de o luna.
m-am prezentat, zambind, am ajuns in prima banca. mare ghinion, zic, mai mare decat lipsa de interes de-a intreba cate grile sunt in manual (da, asa se preda materia in cauza, cu 200 de grile).
si am picat. puternic afectat de netrebnicia sortii, imi platesc restanta, iar in seara aceasta chiar am parcurs deja 30 de grile din cele 200.
anunt eventul unui coleg de suferinte, care-mi spune ca la examen lucrarea mi-a fost semnata dupa ce am predat-o. nu-mi vine a crede, asa ca intreb persoana care i-a spus si lui. imi confirma si cu siguranta stiu ca nu era din motive de "fraudare", pentru ca am stat in prima banca, in colt, la doua banci distanta, dupa practici.
deci ramane o singura varianta - m-a tinut minte.
nu e nimic, mai am 170 de grile de parcurs.
si ma uit acum in urma si ma gandesc ca interventiile mele au avut si un efect luminos. v-am spus ca am avut nerusinarea de a corecta profesorul, intrigat fiind de alura binecunoscuta "voi nu stiti. eu le stiu, le-am vazut si le-am trait pe toate".
astfel incat, dupa cursul in cauza, m-am indreptat catre un alt seminar, ca tot eram prin preajma. doar ca am gresit sala si am intrat in timpul seminarului unei alte grupe din serie.
in acea incapere s-au petrecut lucruri stranii; cu tipese care incercau sa ma traga de limba de ce eu stiam si ele nu, cum de am avut tupeu samd. a fost singura data cand am discutat cu respectivele tipese. pentru ca au lipsit apoi interventii similare, zic.
la toate acestea, Eul meu, care sunt eu, evident, suferea cumplit de atentia fufelor fascinate de materia-mi cenusie. regretam ca nu aveam nici pumnalul si nici roba neagra dupa mine, ca puneam de un altar luciferic.
e drept, nu ar fi fost altar, ci o catedra academica. dar nu conta asta, pentru ca "virginele" in cauza erau deja arse de baia de electroni de la solar, deci lua mai putin timp sa ajungi la fum.
dar nu e timpul pierdut. si daca tot am ajuns acolo, ma voi intoarce la cele multe grile. dar nu inainte de-a spicui un pic din stropii de cultura direct din manualul de relatii...
"In prezent relatiile publice sunt o parte indispensabila din procesul de comunicare in masa, dar o intelegere totala a modului in care acest fenomen s-a dezvoltat necesita o intelegere a dezvoltarii tehnicilor de media, a procesului de comunicare si a opiniei publice, privita ca o combinatie de sentimente, ratiune, contiinta si efemer."
~the end~
eh, in cele multe zile trecute de la postul anterior, viata mi-a fost usor atinsa cu degetul de evenimente care vizau tumefiatii de lunga durata.
cum ar fi examenul picat la materia Relatii Publice.
si tocmai despre asta zic sa va povestesc.
anul acesta m-am bucurat de sprijinul facultatii si am intrat in loja VIP-urilor care nu catadicsesc sa vina la cursuri sau seminarii.
cu exceptia unuia - cel de Relatii Publice (PR, in limbaj de "capitalist corporate puppet"); dar si la asta, am trecut o singura data.
si tocmai aici s-a intamplat nenorocirea. pentru ca, patruns de pasiunea lecturii unor carti bine evaluate de industrie, mi-am permis sa ridic doua din degetele lasate de maica-mea la nastere si sa intrerup profesorul pentru a-l completa.
a doua oara am facut-o la fel, dar pentru a-l corecta.
la fel si a treia oara.
eh, pana la examen a trecut mai bine de o luna.
m-am prezentat, zambind, am ajuns in prima banca. mare ghinion, zic, mai mare decat lipsa de interes de-a intreba cate grile sunt in manual (da, asa se preda materia in cauza, cu 200 de grile).
si am picat. puternic afectat de netrebnicia sortii, imi platesc restanta, iar in seara aceasta chiar am parcurs deja 30 de grile din cele 200.
anunt eventul unui coleg de suferinte, care-mi spune ca la examen lucrarea mi-a fost semnata dupa ce am predat-o. nu-mi vine a crede, asa ca intreb persoana care i-a spus si lui. imi confirma si cu siguranta stiu ca nu era din motive de "fraudare", pentru ca am stat in prima banca, in colt, la doua banci distanta, dupa practici.
deci ramane o singura varianta - m-a tinut minte.
nu e nimic, mai am 170 de grile de parcurs.
si ma uit acum in urma si ma gandesc ca interventiile mele au avut si un efect luminos. v-am spus ca am avut nerusinarea de a corecta profesorul, intrigat fiind de alura binecunoscuta "voi nu stiti. eu le stiu, le-am vazut si le-am trait pe toate".
astfel incat, dupa cursul in cauza, m-am indreptat catre un alt seminar, ca tot eram prin preajma. doar ca am gresit sala si am intrat in timpul seminarului unei alte grupe din serie.
in acea incapere s-au petrecut lucruri stranii; cu tipese care incercau sa ma traga de limba de ce eu stiam si ele nu, cum de am avut tupeu samd. a fost singura data cand am discutat cu respectivele tipese. pentru ca au lipsit apoi interventii similare, zic.
la toate acestea, Eul meu, care sunt eu, evident, suferea cumplit de atentia fufelor fascinate de materia-mi cenusie. regretam ca nu aveam nici pumnalul si nici roba neagra dupa mine, ca puneam de un altar luciferic.
e drept, nu ar fi fost altar, ci o catedra academica. dar nu conta asta, pentru ca "virginele" in cauza erau deja arse de baia de electroni de la solar, deci lua mai putin timp sa ajungi la fum.
dar nu e timpul pierdut. si daca tot am ajuns acolo, ma voi intoarce la cele multe grile. dar nu inainte de-a spicui un pic din stropii de cultura direct din manualul de relatii...
"In prezent relatiile publice sunt o parte indispensabila din procesul de comunicare in masa, dar o intelegere totala a modului in care acest fenomen s-a dezvoltat necesita o intelegere a dezvoltarii tehnicilor de media, a procesului de comunicare si a opiniei publice, privita ca o combinatie de sentimente, ratiune, contiinta si efemer."
~the end~
iunie 02, 2009
zece toate si ei patru 11:42 AM
via pitchfork media am aflat de proaspatul album Arctic Monkeys.
include zece piese, dar inca nu are un nume. (?!)
britanii si-au tras alti producatori si un nou facelift site-ului propriu;
mai mult, o mare parte din piese resimt lunile bune petrecute in studio de Alex Turner (frontman) pentru proiectul lui, The Last Shadow Puppets, alaturi de Miles Kane (The Rascals).
so far, so good.
include zece piese, dar inca nu are un nume. (?!)
britanii si-au tras alti producatori si un nou facelift site-ului propriu;
mai mult, o mare parte din piese resimt lunile bune petrecute in studio de Alex Turner (frontman) pentru proiectul lui, The Last Shadow Puppets, alaturi de Miles Kane (The Rascals).
so far, so good.
